Filosoful elenistic Diogene din Sinope, trăit între anii 413 - 323 î.Hr., elev al lui Antistene (discipol al lui Socrate), de linie naturalistă, a fost punctul culminant și simbolul cinismului, pentru că a transformat filosofia sa într-un mod radical de viață. Maestrul său Antistene, creatorul școlii cinice (din grecescul Kynikos, câine, căci atenienii îi numeau câinii străzii, fără avere și fără bunuriDar Diogene a fost cel mai mare distilator de perle în indiferența sa față de valorile societății din care făcea parte.

Călătoria sa începe de tânăr, când a intrat odată în templul zeilor din orașul său natal, Synope, pentru a întreba oracolul (oracolele erau de obicei fecioare dopate).

Diogene: - Ce pot să fac ca să câștig bani?

Oracle: - Trebuie să copiezi moneda.

Deci, împreună cu tatăl său, se hotărăște să falsifice moneda și, în curând, este descoperit, judecat pentru exil, iar tatăl său este întemnițat pe viață. La plecare, el spune:

- Nu tu mă condamni la exil, ci eu te condamn să rămâi.

La Atena unde îl întâlnește pe Antisthenes, este uimit de atâta simplitate și înțelepciune, însă este respins ca elev, dar insistă zi și noapte, până când bătrânul acceptă să-l trateze ca elev. Antisthenes sătul să fie urmărit îl bate pe Diogene cu bățul de lemn pe care îl folosea pe post de cârjă. Fără milă, spune Diogene:

- Lovește, căci nu vei găsi lemnul atât de greu încât să mă faci să renunț să te fac să îmi spui ceva, așa cum mi se pare de datoria ta.

Cinicii predicau detașarea de bunurile materiale, contestau căsătoria, conviețuirea în societate și se declarau cetățeni ai lumii.

Diogene se ducea regulat la Academia lui Platon pentru a deranja și deranja.Odată Platon a spus:

- Omul este un biped fără pene!

Diogene își petrece ziua gândindu-se și are ideea de a fura o găină, se îndreaptă spre școala lui Platon, se prăbușește cu biata găină până când ajunge, o aruncă în mijlocul sălii și exclamă cu degetul:

- Un om! Un om! Un om!

- Un biped fără pene!

După ce toată lumea râde, Platon, stânjenit, termină:

- Omul este un biped fără pene și cu unghii plate.

Diogene căuta un om care își găsise adevărata natură, care trăia în conformitate cu ea și era fericit, de unde și tabloul său pictat ținând în mână o lampă pentru a-și lumina căutarea.

- Mulți oameni, puțini oameni.

Fericirea trebuie să vină din interiorul omului și nu din afara lui. Uneori era văzut într-un moment de intimitate cu el însuși, în interiorul butoiului său, ca să-și ceară scuze, spunea el:

- Dacă nu în doi, de ce nu singur.

Avea obiceiul de a evada cu bărci de pescuit pentru a călători prin lume, dar pe una dintre ele, nava sa a fost atacată de pirați în apele internaționale, a fost capturat și scos la licitație ca sclav, la licitația lor, fiecare persoană scoasă la licitație era întrebată ce profesie are.

Licitatorul, către unul din fața lui Diogene: - Care este profesia ta?

Sclavul: - Eu sunt tâmplar!

Curând, la rândul lui Diogene, aceeași întrebare, dar el răspunde:

- Sunt un mare maestru! Dacă mă cumperi, voi fi un mare proprietar!

La fel de faimoasă este și povestea sa cu Alexandru al Macedoniei (nici înainte de război nu i se spunea "cel Mare"), care, la întâlnirea cu el, Alexandru i-a cerut lui Diogene să ceară tot ce dorește, iar acesta i-a cerut lui Alexandru să se dea la o parte, deoarece îi bloca lumina soarelui. Diogene demonstra prin acest gest cât de puțin avea nevoie pentru a trăi bine conform naturii sale. Acest răspunsl-a impresionat în mod deosebit pe Alexandru, care, la întoarcere, auzindu-și ofițerii râzând de Diogene, a spus:

- Dacă nu aș fi Alexandru, aș vrea să fiu Diogene. Întâlnirea dintre Alexandru al Macedoniei și Diogene de Synope.

La fel ca Socrate și Antistene, Diogene nu a scris nimic, căci spunea: - A vorbi este o virtute fără eseuri.

Considerând că virtutea se dezvăluie mai bine în acțiune decât în teorie, viața sa a constat într-o campanie neîncetată de demitizare a instituțiilor și valorilor sociale ale unei societăți pe care o considera coruptă.

Teatralitatea și tiradele sale înțelepte sunt cu siguranță legendare. Unii scriitori relatează despre obiceiurile sale de a aduna gunoaie, de a trăi într-un butoi și de o anumită lipsă de igienă.

Modul de viață al lui Diogene a inspirat psihiatria în 1975 să numească o tulburare psihiatrică "Sindromul Diogene" (deși este puțin contradictoriu să te referi la el ca la o persoană cu astfel de caracteristici), care se caracterizează prin obiceiul de a acumula obiecte inutile și fără valoare, de a strânge și acumula gunoaie și chiar deșeuri.

Acumularea compulsivă de obiecte este unul dintre simptomele unui tip specific de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), numită S. Diogene. Aceasta se caracterizează nu numai prin acumularea de obiecte inutile și de gunoaie, ci și prin dificultatea de a scăpa de obiecte.

Cu toate acestea, trebuie să se poată distinge tulburarea de colecționar, care nu este patologică, ci mai degrabă un hobby de colecționar.

Simptomele sunt: izolarea socială, acumularea de murdărie în mediul înconjurător și acumularea de obiecte inutile. Se simt iritați și deranjați atunci când cineva se oferă să facă ordine și curățenie. Fără dezordine și haos, ei spun că se simt pierduți și au un sentiment de pierdere.

Chiar dacă a avut libertatea ca premiu pentru valoarea sa intelectuală, a preferat strada, loc în care, prin cinism pur, a încercat să lupte împotriva concupiscenței, a poftei și a corupției, în sensul cel mai larg. Viața sa a inspirat scriitori ca Roberto Bolaños să creeze personajul Chaves, a influențat direct stoicismul, a fost liber în gândirea sa, critic, din cauza criticii dacăgreșeli inverse.

- Timpul este oglinda eternității.

Surse:

- Carte:

1. NAVIA, Luis E. Diogene Cinicul Traducere de João Miguel Moreira Auto, traducere din textul grecesc de Luiz Alberto Machado Cabral, São Paulo: Odysseus, 2009.

- Site-uri web:

1. //www.nueva-acropolis.es/es/filosofia/310-humor/13534-anecdotas-de-diogenes-de-sinope
2. //www.filosofia.com.br/historia_show.php?>