Majoritatea oamenilor își imaginează catastrofe legate de asteroizi, comete sau vulcani giganți atunci când se gândesc la un eveniment de extincție globală. Descoperirile recente, însă, arată că unele dintre cele mai grave extincții din istoria planetei noastre au fost probabil cauzate de ceva ce nimeni nu și-a imaginat: copacii.
Perioada Devoniană a fost o perioadă de mari schimbări pe Pământ, între 419 și 358 de milioane de ani în urmă. A fost momentul în care primele plante au început să colonizeze planeta Pământ, deși acest lucru a coincis cu o serie de extincții marine care au ucis aproape 70 % din toate creaturile acvatice.
Într-un nou raport, publicat în Geological Society of America Bulletin, una dintre cele mai vechi și mai respectate reviste din domeniul geologiei, cercetătorii anunță că investighează cauzele care ar fi putut provoca aceste colapsuri multiple ale populației în această perioadă.
Cercetări anterioare au sugerat că, odată cu apariția primelor plante, a avut loc o scădere bruscă a nivelului de fosfor din Eurasia, ceea ce a dus la teoria că primele rădăcini ale copacilor ar fi putut elibera acest nutrient esențial prin spargerea rocilor.
Fosforul este esențial pentru toate formele de viață de pe Pământ, iar evoluția rădăcinilor a permis plantelor să crească mai mult ca niciodată. În același timp, însă, un exces de fosfor provenit din plante moarte și în descompunere ar fi fost deversat în oceanele antice, ceea ce a dus la schimbări semnificative în ecosistemele marine.
"Analiza noastră arată că evoluția rădăcinilor de copaci a inundat probabil oceanele cu un exces de nutrienți, provocând o creștere masivă a algelor", a explicat autorul studiului, Gabriel Filippelli, într-un comunicat. "Această proliferare rapidă și distructivă a algelor ar fi epuizat cea mai mare parte a oxigenului din oceane, declanșând evenimente catastrofale de extincție în masă".
Alge marine. Acest proces, cunoscut sub numele de eutrofizare, are loc atunci când un corp de apă se îmbogățește excesiv cu nutrienți, ceea ce duce adesea la o creștere a algelor. Adesea, acest lucru poate duce la scăderea nivelului de oxigen din apă, precum și la o deteriorare generală a calității apei.
Principala cauză a eutrofizării este deversarea de substanțe bogate în nutrienți, cum ar fi apele uzate și îngrășămintele, în cursurile de apă. Deși eutrofizarea este un fenomen natural, este adesea accelerată de activitățile umane.
Cercetătorii au examinat înregistrările geochimice a cinci depozite lacustre devoniene din Groenlanda și Scoția pentru a identifica exemple antice de eutrofizare. Așa cum se preconiza, rezultatele au arătat o epuizare severă a fosforului terestru în diferite momente de-a lungul perioadei devoniene.
Este important faptul că datele acestor fluctuații se corelează cu vârstele fosilelor de plante lemnoase, sugerând că apariția copacilor cu rădăcini a fost într-adevăr cauza acestui export de nutrienți. 
Râuri care odinioară erau locuite de un ecosistem propriu au văzut cum viața dispare în urma procesului de eutrofizare, odată cu creșterea orașelor din jurul lor. În imagine, o porțiune a râului Criciúma, în sudul statului Santa Catarina.
De exemplu, două creșteri semnificative ale nivelului de fosfor acvatic au coincis cu cele două perioade principale ale extincției din Devonianul târziu, care a ucis 40% din familiile marine și 60% din toate genurile.
Analiza ulterioară a datelor a arătat că exportul de fosfor în ocean a avut loc în mod ciclic și a fost legat de variațiile climatice regionale. Mai exact, schimbarea a fost mai mare în timpul perioadelor mai umede, deoarece condițiile umede au facilitat creșterea plantelor și, în consecință, au dus la o mai mare scurgere a fosforului.
"Aceste noi informații despre rezultatele catastrofale ale evenimentelor naturale din lumea antică pot servi drept avertisment cu privire la consecințele unor condiții similare care apar astăzi din cauza activității umane", potrivit lui Filippelli.
