La 15 ianuarie 2022, vulcanul Hunga Tonga-Hunga Ha'apai din Tonga a erupt, generând un tsunami care a măturat Oceanul Pacific în toate direcțiile.

Pe măsură ce erupția s-a extins, țări îndepărtate precum Noua Zeelandă, Japonia și SUA au emis avertismente de tsunami. După 12 ore de la erupția inițială, valuri tsunami de câțiva metri au lovit California, care se află la peste 8.000 de kilometri distanță.

Deplasare profundă

Valurile sunt generate de vântul care suflă pe suprafața oceanului, care transferă energie și deplasează apa. Acest proces creează valurile pe care le vedem zilnic pe plaje.

Tsunami-urile, pe de altă parte, sunt generate de un alt mecanism: atunci când un cutremur subacvatic, o alunecare de teren sau o erupție vulcanică deplasează o cantitate mare de apă, această energie generează o serie de valuri.

Spre deosebire de valurile provocate de vânt, energia subțire este limitată la stratul superior al oceanului, ceea ce generează o serie de valuri tsunami care se extind pe toată adâncimea acestuia. În plus, este deplasată o cantitate mult mai mare de apă decât în cazul unui val provocat de vânt.

Diferența de putere dintre ele este la fel de mare ca și cum ai sufla într-o piscină și ai sări făcând o ghiulea în ea. Așadar, cutremurele deplasează o cantitate mult mai mare de apă și provoacă tsunami-uri periculoase.

În Tonga, explozia vulcanului a fost cea care a deplasat apa. În plus, oamenii de știință speculează că erupția a provocat o alunecare de teren care a contribuit la deplasarea apei.

Valurile tsunami se deplasează rapid

Reprezentarea tsunami-ului. KELLEPICS/ Pixabay

Așa cum arunci o piatră într-un lac senin, valurile unui tsunami se propagă în toate direcțiile, indiferent de cauza lor.

Deoarece energia valurilor unui tsunami ajunge pe fundul oceanului, principalul factor de calcul al vitezei valurilor este adâncimea fundului mării. Acest lucru nu este atât de complicat.

Înmulțițiți adâncimea oceanului, în medie 4.000 de metri, cu gravitația și luați rădăcina pătrată a acesteia. În acest fel, veți obține rezultatul de 700 de kilometri pe oră. Pentru comparație, valurile obișnuite au viteze cuprinse între 15 și 50 km/h (10 și 30 mph).

Pe baza acestei ecuații, oceanografii pot estima momentul în care un tsunami va lovi țărmurile îndepărtate.

Distrugere pe uscat

Se estimează că tsunami-ul din 2004 din Oceanul Indian a ucis 225 000 de persoane, iar cel din Japonia din 2011 a ucis peste 20 000. Cu alte cuvinte, tsunami-urile sunt extrem de distructive față de valurile normale, dar de ce?

Problema este că, pe măsură ce se apropie de țărm, valurile sunt împinse în sus de înălțimea fundului mării, așa că, în largul oceanului, ele pot fi mici și chiar nedetectabile.

Cu toate acestea, pe măsură ce se apropie de uscat, oceanul devine mai puțin adânc, iar energia valurilor este comprimată și ridicată, astfel încât acestea devin din ce în ce mai înalte pe măsură ce se apropie de țărm.

Atunci când ajung la țărm, nu ating creasta și nu se sparg ca un val oceanic obișnuit, ci se comportă ca un zid mare de apă care inundă pământul din apropierea țărmului.

Este ca și cum nivelul mării a crescut brusc cu câțiva metri, ceea ce poate provoca inundații și curenți puternici care pot lua cu ușurință oameni, mașini și clădiri.

Vestea bună este că acestea sunt rare și, în plus, există o rețea extinsă de senzori de presiune pe fundul apei, balizele DART, care detectează un val tsunami și care depășesc agențiile guvernamentale.